Sunt unul dintre puținii români care recunoaște, cu mâna pe inimă, că nu se pricepe nici la fotbal, nici la agricultură! Ce mă deranjează însă, ca un manager ce mă consider că sunt, e ineficiența banilor investiți în fotbalul românesc, că de investiții în agricultură n-am auzit!
Cu banii irosiți pe „echipa națională” cumpăram „Cumințenia Pământului” și toate celelalte opere ale lui Brâncuși și nu se mai ruga guvernul de noi să donăm pentru o operă de artă pe care 95% dintre români n-o înțeleg! Nu vreau să supăr pe nimeni, dar cum să trezești sentimentul de apartenență la cultura universală când, la fiecare minut, din BMW-urile, care merg cu geamurile lăsate și atunci când afară sunt -20 de grade, urlă manelele, de-ți sare capul de pe umeri?
Eu zic să stăm cuminței și să lăsăm arta pentru cei care știu s-o aprecieze! Noi să ne ducem înapoi în peșteră și să bocănim două pietre, reluând procesul evoluției care ne-a pierdut pe drum, pe undeva! Și când vom depăși stadiul de picturi rupestre, noi, care ne tragem din daci, romani, cumani, goți, vizigoți și încă vreo 30 de popoare pe care nu le mai enumăr, că le-am uitat și eu, vom merge să unim metroul bucureștean cu tunelul din Bucegi, devenind astfel primul popor din lume care corcește Tăblițele de la Tărtăria cu Marele Zid Chinezesc!
Și abia, atunci, când laserul de la Măgurele va topi tancul sovietic invadator, vom merge linistiți să ne așezăm la „Masa Tăcerii” să privim Campionatul Mondial de Fotbal de la sfârșitul secolului 22, pe o plasmă uriașă, atârnată de „Coloana Infinitului“!