Ura! A tăiat socrul meu porcul. Am mers aseară pentru aprovizionare și am început un antrenament ușor, pentru sărbători, să nu spună organismul că nu a știut ce-l așteaptă! Pentru început niște costițe de porc la ceaun, fără mofturi, fără complicații, doar sare și grăsimea porculețului, desigur, în care costițele se vor rumeni! Ca să-mi vină în ajutor, Doamna mea a pregătit și un tort, doar așa… de probă, ca să vadă „Cum se coace blatul în cuptorul ăsta nou”. Bravo, apreciem gestul și constatăm că a meritat investiția!
Papilele gustative sunt în delir, se aud îndemnuri în subconștient: „Treci pe vin roșu, lasă dracului berea!”, ficatul geme (noroc cu Trifermentul, acest sindicat al organelor interne, care, așa cum se întâmplă și-n viață, sare în ajutorul patronatului), neuronii joacă „hora-n două părți”, doar unul a mai rămas pe baricade, să mă anunțe când trebuie să merg la baie; poftele-mi urlă din ce în ce mai tare: „Chișcă, chișcă!”; eu promit orice, mai ceva ca Dragnea când vrea să ajungă prim-ministru!
Cântarul amenință că, în semn de protest, nu va mai indica greutatea corectă, așa că, pentru a înăbuși din fașă orice urmă de revoltă, i-am luat bateriile, pe care le-am ascuns într-o cutie de pantofi, iar cutia în șifonier, să nu le mai găsească a mea Doamnă decât când o să vreau eu! Va fi mai greu să-i explic soției de ce țin, mai nou, pantofii în șifonier, dar asta nu mai contează acum.
Trăiască porcii care au murit ca să ne fie nouă bine!
Oameni buni, ce se întâmplă, vă pregătiți pentru marea foamete, pentru un cataclism nuclear? Doamne, apără și păzește!
Intru într-un supermarket și, acolo, ce să vezi, toată lumea cu cărucioarele pline ochi de mâncare, băutură ieftină, dulciuri, cozonaci etc., etc., etc.! Dacă te întâlnești cu cineva, îți dă bună ziua cu privirea pironită în căruciorul tău să vadă ce-ai cumpărat tu și el nu și-a luat! Mie, cu cinci mandarine în căruț și două chifle, mai să-mi crape obrazul de rușine! Îmi venea să-mi trag palme, să mă urc pe banda de la casa de marcat și să strig în gura mare:
− Măi oameni buni, eu sunt bolnav, am colesterul mărit și de asta nu-mi cumpăr de mâncare decât fructe și, eventual, iaurt! Eu nu mănânc mult, chiar dacă am aproape o sută de kile, doar că mă hrănesc, ca și animalele marine, filtrând plancton, care, spre deosebire de ele, îl iau din aer! În rest, am bani, uite, (și aici aș fi făcut o aroganță și aș fi scos suta de EURO pe care orice bărbat, care se respectă, o are ascunsă în portofel pentru „cheltuieli neprevăzute” și aș fi fluturat-o în văzul tuturor), dar nu vreau să mă îndop cu mâncare și băutură proastă și apoi să mai zămislesc vreo generație de intelectuali numai bună de emigrat în Anglia!
Ce să le spun lor? Că mama mi-a dat găini adevărate, pe care ei le-au văzut doar la televizor, la „Viața satului”, iar socrul meu a tăiat porc mare și arătos și i-a dat ginerelui său, că doar unul are, cărniță adevărată și cârnați și șunci și mușchiuleț ca să-i ridice colesterul pe cele mai înalte culmi!
Eu nu cumpăr o tonă de carne ca s-o îngheț apoi și s-o țin la frigider, după ce, în prealabil, carnea asta, a fost în excursie prin toate supermarketurile din Germania și nu s-a vândut! Și măcar de nu aș ști câte tone de salată de boeuf, sarmale, răcituri se aruncă la tomberon, căci, până nu se strică, nu vă lasă inima să dați ceva la vreun amărât!
Hai să fiți sănătoși și sărbători îndestulate!