Într-un sat mic și liniștit din județul Caraș-Severin, viața unei fetițe de 12 ani atârnă acum de un singur fir: bunătatea oamenilor. Adriana, o copilă blândă, curajoasă și cu rezultate excelente la școală, duce de aproape un an o luptă nedreaptă cu un dușman invizibil – cancerul. Neuroblastom, un diagnostic sec și crud, a transformat copilăria ei într-o cursă contra cronometru.
Totul a început în iulie 2023, cu o analiză de rutină. Nimic nu prevestea coșmarul care avea să urmeze. Medicii au descoperit o tumoră toracică de 1,8 kilograme. De la Măru, satul natal, familia a fost transferată de urgență la Spitalul de Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara. Acolo a început durerea – și speranța.
„Biopsia a fost pe viu. Nu i-au putut face anestezie. Era riscul prea mare să nu mai iasă din ea. Și totuși… e doar un copil!”, povestește mama Adrianei.
A urmat chimioterapia. Nicio schimbare. Tumora nu s-a micșorat. O rază de speranță a venit din Ungaria, unde s-a reușit operarea formațiunii tumorale. Dar tratamentele ulterioare făcute în România – chimioterapie intensivă, transplant de celule stem, radioterapie – nu au adus rezultatul dorit: cancerul este tot acolo, în corpul Adrianei.
Și apoi, cuvintele pe care niciun părinte nu ar trebui vreodată să le audă:
„Să vă așteptați la ce e mai rău.”
Dar părinții Adrianei nu s-au resemnat. Nu au cum. Cât timp fetița lor trăiește, ei vor lupta. Au căutat soluții în afara granițelor, în spitale care inovează, care nu renunță. Așa au ajuns la Spitalul Sant Joan de Déu din Barcelona, un centru de referință în oncologia pediatrică. Acolo, medicii le-au spus că există un tratament inovator – Naxitamab, adus din Statele Unite, cu o rată de succes de 90% în remisie completă pentru cazurile rezistente la tratamentele clasice.
Speranța are însă un preț – 975.000 de euro. Până acum, părinții au reușit, cu sprijinul oamenilor și al Asociației Noel, să strângă puțin peste 302.000 de euro. Dar tratamentul trebuie plătit integral, în avans, pentru a putea începe. Timpul nu este de partea lor.
„Adriana m-a strigat prin geam, plângea. Era singură într-o cameră sterilă, iar eu nu aveam voie să intru să o țin în brațe. A fost cea mai grea zi din viața mea.”
Este greu de imaginat durerea părinților care își văd copilul suferind, fără a putea face mai mult. Este greu de imaginat lacrimile unei fetițe care întreabă: „De ce eu?” Și este sfâșietor să știi că șansa la viață există – dar costă. Iar viața nu ar trebui niciodată să coste atât.
Familia Adrianei nu cere imposibilul. Nu cere mila lumii. Cere o șansă la viață. Oameni care să ajute cum pot – prin donații, prin distribuirea acestui apel, prin vorbele duse mai departe.
„Sunt tatăl Adrianei. Vă scriu de pe profilul soției. Nu am Facebook, dar țin de mână copilul meu și mi-e teamă. Urlu de durere în mine. Vă rog, ajutați-ne.”
Adriana este un copil minunat. A terminat clasa a cincea cu nota 10, în ciuda suferinței, a perfuziilor, a izolării. Este o fetiță care nu și-a pierdut zâmbetul, care își încurajează părinții când simte că aceștia sunt pe punctul de a ceda. Este o luptătoare.
Și, mai ales, Adriana nu trebuie să moară pentru că părinții ei nu au bani. Avem o datorie morală ca societate să nu rămânem indiferenți. Avem obligația umană să ajutăm când putem. Azi, este vorba de Adriana. Mâine, poate fi copilul oricui.
Cum poți ajuta:
„Fac tot ce pot. Voi face totul. Vreau doar ca fetița mea să trăiască. Vreau să îmbătrânesc alături de ea. Vreau să fiu eu cea care pleacă prima. Nu ea. Nu un copil.”
975.000 de euro pentru o viață. Prea mult pentru o familie. Poate puțin pentru o țară.
Ajutați-o pe Adriana să trăiască!
