INFO Vaslui

Ziar Vaslui | Știri Vaslui

Elena Cuza: Principesa filantropiei și luminarea națiunii române

Elena Cuza

Născută într-o zi de vară, pe 17 iunie 1825, într-o familie nobilă, Elena Cuza, născută Rosetti, a fost o figură emblematică a României moderne. Ea este amintită nu doar ca soția lui Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite, ci și pentru contribuția sa semnificativă la îmbunătățirea vieții sociale și educaționale din România.

Educația sa rafinată, primită la un pension exclusivist cu profesori străini, i-a conturat un caracter profund umanist, manifestat prin activități filantropice și o preocupare constantă pentru bunăstarea și educația poporului român. Stilul său de viață a fost influențat semnificativ de întâlnirea și căsătoria cu Alexandru Ioan Cuza la 30 aprilie 1844, un eveniment ce a marcat începutul unei noi etape în viața sa.

După căsătoria cu Cuza, Elena s-a implicat activ în viața politică și socială a țării, fiind alături de soțul său în perioadele turbulente ale Revoluției de la 1848 și în timpul exilului în Cernăuți, Viena și Paris. La întoarcerea în țară, contribuția sa a fost esențială în perioada când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei și al Munteniei în ianuarie 1859, unind astfel cele două principate.

Doamna Elena Cuza a fost de asemenea o susținătoare ferventă a educației, implicându-se în elaborarea și promovarea Legii Învățământului primar obligatoriu și gratuit. Viziunea sa asupra importanței educației ca instrument de progres și emancipare socială a avut un impact profund asupra societății românești.

Deși marcată de tristețea de a nu avea copii biologici, Elena Cuza a arătat o dedicație maternă profundă crescându-i pe cei doi fii ai soțului său dintr-o relație anterioară. Această responsabilitate nu a diminuat însă pasiunea ei pentru cauzele sociale și umanitare.

După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, familia s-a exilat, iar la moartea acestuia, Elena s-a retras la Piatra Neamț, dedicându-și restul vieții activităților de binefacere și vieții monahale. A decedat pe 2 aprilie 1909, lăsând în urma sa un patrimoniu de virtute și dedicare.

Prin toate aceste eforturi, Elena Cuza rămâne în istoria României nu doar ca o prezență nobilă la curtea domnească, ci mai ales ca un simbol al compasiunii și dedicației pentru progresul și iluminarea națiunii române. Înmormântată conform dorinței sale la Solești, memoria ei continuă să inspire și astăzi, fiind o mărturie a rolului esențial pe care femeile l-au jucat în istoria României.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *