„Maestrului, prietenului și OMULUI Corneliu Vasilescu
Pentru mine, preț de o clipă, viața s-a oprit în loc, atunci când am aflat că Maestrul Corneliu Vasilescu a plecat să imortalizeze alte lumi.
Acum îmi revin în memorie, constant, zilele pe care le-am petrecut în compania sa și toate momentele în care îmi povestea, cu un nesaț greu de explicat, ce a însemnat pentru el arta plastică și cât de mult a iubit pensonul și acuarela. De fiecare dată când ne revedeam, Maestrul Vasilescu parcă își dorea să recupereze, în compania mea, un anume timp pierdut. Și mereu mă întrebam, cum putea el recupera timpul, când tocmai asta făcea în fiecare zi: îl oprea în loc și îl punea pe pânză! Nu de puține ori mi-a istorisit despre clipele de inspirație, despre cele de creație, despre viziune și despre moștenirea pe care o lasă, dar mai ales despre pasiunea sa pentru frumos. Mi-a vorbit și despre cât de drag îi era Bârladul, cât de mult ar fi vrut să revină aici și că va face totul pentru a lăsa orașului natal o mare parte a creațiilor sale. Mi-a fost drag să-l urmăresc întotdeauna! Mi-a fost drag să învăț de la el despre orice. Era o enciclopedie!
Acum, Maestrul s-a desprins de efemerul acestei lumi, dar, în sfârșit, și-a luat locul în mult-meritata lume a eternității. Ne-a lăsat, nouă și generațiilor ce vor veni de-acum înainte, o operă a cărei valoare nu poate fi măsurată cu ajutorul cuvintelor. La fel cum nu putem vorbi despre cât îi vom duce lipsa!
Dumnezeu cu siguranță i-a pregătit un loc special, numai al său! Pentru că l-a iubit și pentru că ni l-a împrumutat preț de 89 de ani. Suficient cât să ne minunăm cât de cretiv i-a alunecat mâna pe pânză.
Odihnă veșnică și iertare de păcate! Să-l odihnească în pace Bunul Dumnezeu!„
Primar, av. Dumitru Boroș