INFO Vaslui

Ziar Vaslui | Știri Vaslui

Mihai Eminescu la Muntenii de Jos

Mihai Eminescu Muntenii de Jos

Prima referire despre şcoala din Muntenii de jos , care se afla în actualul sat Munteni Râpă, o găsim în consemnările făcute de poetul Mihai Eminescu, în perioada când a ocupat postul  de revizor şcolar al judeţelor Iaşi şi Vaslui. Numit pe această funcţie de Titu Maiorescu, la 1 iunie 1875, poetul avea să înceapă o muncă grea, în condiţiile de atunci. Proaspătul revizor vedea învăţământul ca pe un domeniu fundamental al educaţiei neamului, de care depinde progresul acestuia, ieşirea din ignoranţă. De la început se dovedeşte animat de patriotism, de spirit de răspundere, trăieşte intens experienţa contactului cu realitatea satelor, ceea ce şi-a şi dorit. A străbătut pe jos sau cu trăsura satele celor două judeţe, inspectând, instalând dascăli, făcând rapoarte, discu­tând şi lămurind oamenii despre necesitatea şcolii.

Redăm unul din rapoartele întocmite în urma inspecţiilor făcute în judeţul Vaslui:

No.210

Raport provizoriu despre inspecţiile făcute în judeţul Vaslui, în interesul formării unui tablou exact pentru reorganizarea şcoalelor.

Domnule ministru,

           În vedere că tabloul pentru reorganizarea şcoalelor rurale din judeţul Vaslui, format de dnul prefect si de dnul deputat Bastaki, îndeplineste numai  în mod formal intenţiile ordinului dvoastre fiindcă această chestiune  mi-a părut mai împortantă decît asistenţa mea la conferinţele învăţătoreşti, l-am rugat pe dnul G.Hrisoscoleu, directorul şcoalei primare din Vaslui, ca să mă înlocuiască de la 10-28 august, iar in vremea aceasta am inspectat aproape tot judeţul.

           Vă refer deocamdată că am vizitat următoarele cotune :

(urmează lista celor 54 de sate vizitate, printre care şi Muntenii de Jos care aparţineau atunci de comuna Mînjeşti))

          În urma cercetărilor făcute la faţa locului, am avut ocazia de a afla toate piedecele cite se pun învăţămîntului primar, iar experienţele adunate le voi utilize într-un tablou definitive şi după putinţă exact, care va cuprinde tot materialul trebuincios. Cînd voi avea onoarea a-l supune cunoştinţei dvoastre, el va putea servi de bază la reorganizarea şcoalelor din acest judeţ.

                                                                                                      Revizor şcolar:

                                                                                                                M.Eminescu 

            Peste câteva zile, la 5 septembrie 1875, Mihai Eminescu trimite un nou raport ministrului învăţământului, prin care propune o reorganizare a şcolilor din mediul rural din judeţul Vaslui:

No.212

Cu tabloul pentru reorganizarea şcoalelor rurale din judeţul Vaslui şi alte 10 anexe.

           Prin adresa mea No.210 v-am înştiinţat despre revizia întreprinsa în interesul reorganizării şcoalelor din judeţul Vaslui, iară acuma vă prezint ca rezultat al acestei  revizii tabloul alăturat împreuna cu  10 anexe . 

          Impresia general care mi-au facut-o şcoalele rurale din acest judeţ au fost rea.Pretutindene frecvenţă mică şi incuria administrativă mare, pretutindene sărăcia muncitorului agricol, mortalitatea adesea înspăimîntătoare, greutăţile publice si angajamentele de muncă născute din aceste greutăţi aproape insuportabile. Atît mediul social cît si administraţia face ca şcoala să fie aproape un lucru de prisos. Nu cutez incă a mă pronunţa asupra cauzelor acestei stări de lucruri, însă cred de pe acuma ca ea nu se poate schimba decît prin alt sistem de dări şi prin o organizare mai liberă a muncii.

            Schimbările, pe care le-am găsit  de cuviinţă, sunt însemnate în tabloul cu roşu, iar anexele la tablou caracterizează mai deaproape împrejurările locale. Supuindu-le toate acestea cunoştinţei d-voastre, rog ca soluţiunea acestei chestiuni să mi-o comunice cît mai curînd, de vreme ce şcoalele primare rurale s-au deschis déjà . 

                                                                                                                                                           Revizor şcolar:

                                                                                                                               Mihai Eminescu

Anexa B

           Muntenii de Jos-Mînjeşti

           Comuna Mînjeşti are o şcoală de gr. I, în cotuna Muntenii de Jos; în aceasta se află cam 60 de contribuabili. Cotuna aceasta a fost bîntuită de vărsatul negru si de anghină, încît au rămas numai trei copii, cari după lege ar putea fi obligaţi sa frecventeze şcoala. La această şcoala vin aproape regulat 15 copii din Mînjeşti (departe 1/2 oră) şi numai 8 din loc şi din cotune apropiate. În decursul a şapte ani de zile (de cînd există şcoala) au ieşit, ştiind carte, un singur băiet, care ca rezultat  unic costă pe stat şi comună după calcule exacte suma 7737 l. n.

           Cotuna Mînjeşti, reşedinţa comunei, sat  răzăşesc cu vecinitate însemnate, e foarte propriu pentru o şcoala de gr. I. Localul închiriet pentru şcoala ce se va înfiinţa, este suficient deocamdată, vin(e) însă la loc rău, cam prea la capătul cotunei. Mobila lipseşte ( există numai o masă, o tabelă, o bancă)…….

……..Starea economică a populaţiunii noastre rurale e supt orice critică şi cauzele sunt: dările peste măsură grele aruncate atît de comună cît şi de stat asupra acestor nefericite populaţii. Pentru a plăti aceste contribuţii, oamenii îşi vînd munca lor ş-a copiilor pe ani întregi, devenind astfel  mult mai rău decît dac-ar fi rămas iobagi. Cu sărăcia creşte mortalitatea copiilor, aşa încît în această cotuna de 70 de contribuabili ( Muntenii de Jos, jud. Vaslui) sunt numai trei copii, care ar putea fi obligaţi după lege ca să viziteze şcoala. Vărsatul negru, contra căruia există mijloc, neaplicat însă în conştiinţă şi anghina difterică, al cărei contagiune nu este pus la nici o pază administrativă, au pustiit acest sat… Astfel  de ex. vadra de vin costa 1 l.n., cu toate acestea proprietarul unei vii plăteşte antreprenorului  comunal  35 de bani de drept, în fapt 50 bani pentru fiecare vadră. Astfel, jumătate din producţia brutto a acestui ram de cultură îl lua comuna, respective întreprinzătorului. Şi astfel este cu toată producţia…

          Deşi nu este de datoria mea  în sens strict ca să descriu aceste stări de lucruri, totuşi a trebuit să mă opresc la ele pentru a dovedi, că cheltuielile pe care le face statul cu şcoalele rurale sunt departe de a cumpăni foloasele minime aduse de acestea şi că în acest mijloc social obligativitatea învăţămîntului  primar e curată iluzie. Avertismentele rămîn hîrtii, amendele o ficţiune, frecventarea şcoalelor peste putinţă. Dacă însă copii constrînşi de dorobanţi ar veni la şcoală, ei vin desculţi, cu capul gol şi astfel imbrăcaţi, incît frecventarea regulată a scoalei i-ar costa viaţa.De aceea în acest judeţ şcoalele sunt mai frecventate numai acolo, unde a rămas o urmă de neatîrnare economică, anume în satele răzăşeşti. Şi în şcoala aceasta cei mai mulţi elevi sunt din cotuna Mănjeşti-răzeşi, care cu cotunele învecinate formează un tot de 500 contribuabili. Prin urmare cauza relei frecventări nu este aversiunea poporului nostru contra şcoalei, ci sărăcia . Toţi oamenii cu oarecare neatîrnare economica îşi  trimit copii la şcoală cît de departe fie.

Nu de puţine ori semnalează lipsa de preocupare pentru şcoală a administraţiei locale. Mulţi primari aprobau solicitările şi propunerile revizorului, dar nu mişcau nimic. Atitudine tipică plaiurilor noastre prea mioritice. Este de-a dreptul revoltat de ceea ce întâlneşte în multe comune: minciună, dezinteres, incompetenţă, impostură, formalismul combătut cu atâta vehemenţă de Titu Maiorescu. Frecvenţa slabă este cauzată şi de „netrebnicia administraţiilor comunale, care, în multe locuri, privesc şcoala ca pe un lucru de prisos”. Cu durere arată că obligativitatea învăţământului primar prevăzută în legile lui Cuza este „o curată iluzie”.

Analizele sale sunt de o uimitoare profunzime, evidenţiind multe lipsuri, dintre care unele se regăsesc şi astăzi. Cine parcurge aceste documente trăieşte dureros de actual starea învăţământului românesc.

Prof.Brunchi Romica

Bibliografie:

Mircea Ştefan – “ Mihai Eminescu – Revizor şcolar” – Editura de stat didactică şi pedagogică – 1956

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *